Semimaraton Brasov - Bucuria alergarii pe munte

A fost cat pe aci sa anu ajung la Brasov, din cauza unei gastrite care mi-a dat de furca pana cu cateva zile inainte de alergare. Am stat un pic pe ganduri daca sa particip, intrucat sunt inca la regim, iar legume, fructe, lactate imi sunt inca interzise. Dar pana la urma am zis, ce naiba, ma simt bine acum, hai sa ma duc. Conteqaza si faptul ca startul se da chiar langa casa parintilor, in piata Unirii. :))

Semimaratonul Brasov este o cursa de trail running, alergare montana, 20 de km, diferenta de nivel pozitiva 650 m, prin Brasov, pe drumuri forestiere si poteci de munte.

Zis si facut, am plecat vineri (tarziu evident) de la munca, dar din fericire traficul e light si ajung lejer la Brasov. Mai stat nitel la taclale cu mama si la culcare, maine alerg!



Ziua de samabata se anunta superba, senin si cald afara 13-14 grade. Ma hotaresc pentru tinuta de vara, colanti scurti si tricou. La start o multime de cunoscuti , asa ca timpul trede repede. Multi participanti, 852 - o cifra impresionanta, asa ca startul este unul de masa. Sunt destul de in spate, asa ca plec destul de greoi, in coloana.

Mama ma asteapta la Pe Tocile pentru niste poze, dar aparatul nu face fata la viteaza de deplasare a coloanei. Drumul continua spre Pietrele lui Solomon, in urcare usoara pe asflat, si apoi pe macadam. Dupa ce trecem de Pietre, drumul devine mai accidentat si mai pietros si in jurul meul lumea se opreste si trece la pas. Profit si accelerez. Ma simt excelent, picioarele le simt usoare si ritmul este bun, in jur de 6-6:30 km/h pe ora, imi spune MiCoach, aplicatia de la Adidas care imi masoara kilometrii si ritmul. Se ajunge la prinul CP, unde cei de la cros fac stanga. Noi continuam spre Poiana Brasov, pe serpentinele forestierului. Drumul este pavat cu pietre, inspacte de ceva noroi peste care trecem in tromba.

Depasesc in continuare, imi simt sufletul usor, cuprins de bucuria alergarii, muntele ne invaluie cu vraja sa, muschii mai trimit cate un semnal de protest, dar ma propulseaza cu forta la deal. Traseul serpuieste spre Poiana, panta devine din ce in ce mai abrubta, iar viteza scade la 7-8 min/km, aproape un mers mai rapid. Pe ultima panta o las mai moale, si ma alatur mergatorilor pentru 200 de mers, apoi decolam cu totii pe o portiune nitel mai blanda.

Ajungem la CP2, km 8,5, finalul urcusului, unde ma uit cu jind la fructe si infasc o bucata de glucoza si un pahar cu apa, si ma alatur unui sir lung care fuge la vale.

A urmat cea mai frumoasa bucata, Poiana Brasov - Poiana Stehil - Seaua Tampei. Au fost bucati foarte abvrupte namoloase, poteca prin padure, ingusta si mirosind frumos a brad si vegetatie framantata. Se alearga si se alearga tare, 4,4:30 min/k. Ma tot depasesc cu Cornelia David (carpathian Adventure, Eco Maraton), eu pe bucatile de urcare, ea pe coborare. Trecem ca fulgerul prin Stehil, si depasim oameni care urca spre Poiana pe jos si care ne aplauda in trecere. Cat de frumoasa este poteca asta, si ce frumoasa e alergarea pe aici. Playerul mi-a ales pentru bucata aceasta doar melodii cu mult power, Ramstein, System of a Down, Pantera, numai bune pentru viteza cu care se alerga la vale. Poteca este curata, doar cu cateva pietre infipte in pamant, iar viteza este maxima, fiecare dupa posibilitati. Clar va trebui sa mai lucrez la tehnica de coborare!

Mult prea repede ajungem la Saua Tampei, km 14, de unde o luam in jos spre Racadau, pe un forestier foarte abrupt, unde sunt silit sa-mi domolesc nitel ritmul, intrucat nu ma simt in stare sa alerg tare fara riscul de a ma imprastia pe pietrele ascutite de pe drum. Repede ajungem la CP3, Racadau, de unde continuam pe poteca care urmaza o curba de nivel pe o portiune de plat pana la „Treptele lui Gabony” (km16.8). Aici urcam iar, pe niste lespezi alunecoase, urmata de ocolirea Tampei pe cuba de nivel trecand pe la „Bancuta de Piatra” si ulterior prin spatele gradinilor, unde avem si cea mai abrupta urcare, unde toti de langa mine se opresc din alergare, pe o panta criminala de 40-50% de iarba.

Ma simt in continuare bine, asa ca continu alergarea spre Troita, de unde intram pe strazile inguste ale Scheiului, unde ma dadeam cu sania cand eram mic :)).
Am mici probleme la treptele (ma intepau muschii), dar la alergare normala nu sunt probleme. Nu fortez si ii las pe destui sa ma depaseasca pe ultimele sute de metrii. Inca nu le am foarte bine cu alergarea la vale.
Urmeaza finalul, cu o multime care ne astepta in piata Unirii.
Rezultatul final a fost de 2:12:48, unul bun pentru nivelul la care ma aflu.
Organizarea excelenta, asa cum Asociatia Cetatea Brasovului ne-a obisnuit. Traseul foarte bine marcat, voluntari sa ne indrume unde am fi putut sa o luam aiurea, mesele de la CP-uri gemeau de fructe, ciocolata, glucoza, apa si energizant, tricoul de cursa foarte reusit. Felicitari si ne vedem data viitoare

Pana data viitoare va urez traditonalul: Keep running ;)

PS multumesc pt poze lui Kelemen Attila, Ciucas Trail Running, Lidia Furnica si sper sa mai apara si altele. Revin