Kenya - Finalul

Camioneta cu noi in bena ajunge pe inserat in Mombassa. Pe drum admiram baobabii majestuosi si ne amuzam cu mutrele mirate ale localnicilor. 5 albi intr-o bena de camioneta :))
In Mombassa este un furnicar si o aglomeratie de nedescris, masina inainteaza cu greu printr-un trafic haotic. Cu greu ajungem in centru, unde trebuie sa ne achitam biletele de autocar rezervate prin telefon.
Avem o mica problema de lichiditati pe care o rezolvam cu ajutorul unuia de la agentie care ne face turul bancomatelor din oras. Din motive necunoscute nu accepta cardurile noastre, asta pana gasim o Barcley’s care a digerat cardul meu Visa. Odata rezolvata problema banilor restul e o bucata de tort (peace of cake :p). ne delectam cu o asa delicioasa intr-o cafenea somaleza de langa agentie Spanish Coach. Autocarul este la fel de impozant si confortabil ca cel de la dus, asa ca am ajuns la Nairobi foarte lejer


La Nairobi trecem pe la hostel sa mai luam una-alta din depozit si sa ne informam. Rezervasem pentru ultimele zile 2 rezervatii care nu necesita ghid si erau aproape de Nairobi, lacul Naivasha si Hells Gate. Mai era si un crater vulcanic interesant, Longonot, in cazul in care aveam timp si chef.

Parasim Nairobi cu deja cunoscutele matatu, in inghesuiala si caldura, cu destinatia Naivasha. Distanta era doar de 40 de km si microbuzul ne lasa la o intersectie unde mai erau 8 km pana la campingul pe care il alesesem. Inca 10 minute si eram acolo, o locatie superba, pe malul lacului, pe o pajiste verde sub copaci imensi, prin care se jucau maimute. Pe malul lacului era un debarcader, dar pana la el, de-a lungul lacului era un gard de sarma electrificat, care era pus in functiune seara, ca sa tina hipopotamii la distanta de corturile noastre. Un magazin/centru de informare si un restaurant cu terasa completau inventarul obisnuit (dusuri, toalete, etc). Totul frumos intretinut, curat si destul de ieftin.

Pana ne-am instalt s-a facut destul de tarziu, asa ca maine urmeaza sa vizitam Hells Gate, pe biciclete inchiriate in camping. Ileana cu Adi ies la o plimbare, Alex si Luci lenevesc, iar mie imi fac cu ochiul caiace care se puteau inchiria in camping. Zis si facut, iau un caiac si ma instalez cu greu in barcuta de plastic. Debarcaderul era intr-un fel de luminis din stuf, care avea legatura printr-un canal cu lacul (cu o suprafata respectabila, de 169 km²). Ma despind de debarcader si ma reacomodez cu vaslele si manevrarea barcii. Un ultim semn catre Alex care imi facea poze si iau viteza spre luciul lacului, aflat la 100-150 m departare, unde trebuie sa ma decid incotro, stanga sau dreapta. Inspiratie ma face sa o iau spre dreapta si alunec usurel de-a lungul uni zid de stuf, care margineste malul lacului, avand intre 100-300 m grosime. Savurez aluncarea pe apa, stropii care picura de pe vasla dubla in timp ce o manevrez incetisor.  Un moment idilic, soare, apa lucind sagalnic, o boare civilizata care ma racorea, si singurul sunet era al vantului jucandu-se in stuful gros.

Reveria in care cazusem este brusc intrerupta de un grohait de bas care vine din stuf, din stanga mea. Hipopotami si destul de aproape de mine. Marturisesc ca m-am speriat un pic, mai ales ca eram intr-o coaja de nuca atat de usor de rasturnat :). Urmeaza un nou culoare in stuf, ducand spre mal, iar animalele erau cu siguranta aproape. Afund padela in apa cu blandete, fara zgomot, si dupa cateva miscari vigurose las caiacul sa alunece silentios spre animale. Ma opresc cam la 20 m de ele, proptit in niste plante acvatice. Se vad bine, sunt 7-8 hipopotami adulti, din care vreo 2 se uita cu atentie la mine. Stau si ii admir pe indelete. Dupa ce se lamuresc ca nu sunt o amenintare, nu ma mai baga in seama. Ii admir in voie si apoi ma indepartez tip-tip. Odata ce am pus distanta intre noi, am inceput sa vaslesc mai tare si ies mai in larg, unde este un pic de hula de la vantuletul sagalnic. Valurile salta usor caiacul care prinde viteza si se indreapta spre un palc de vegetiatie care se vede cam la un km departare. In stanga mea defileaza vile si hoteluri micute. Un ponton solitar iese mult in lac si il ocolesc de la departare. Ajung in dreptul satului si ma invart un pic prin zona, apoi decid sa ma intorc mai prin largul lacului. O salupa cu turisti de culoare ma depaseste si sunt iar obiectul atentiei generale. Mi se da ocol, se fac poze si toata lumea face cu mana. Intorc caiacul spre baza si imediat simt cum este nevoie de mai mult efort pantru ca inaintam impotriva vantului. Trec usurel pe langa hipopotami, care erau rasfirati spre tarm (se face ora lor de iesire la mal la pasunat). Ziua era spre sfarsite, asa ca nu am zabovit mult si patrund in estuarul unde era pontonul tinta. Las caiacul si plec in cautarea echipajului risipit pe sub accacii. Seara se scurge lejer la o cina usoara pe terasa, cu o salata si o bere kenyana (sau mai multe). Povestim cu un cuplu de israelieni si mergem devreme la culcare, intrucat dormisem pe autocar in noaptea precedenta.

A doua zi luam bicicletele inchiriate cu o seara inainte si pe la 9 dimineata pedalam grupati spre Hells Gate (numit asa intrucat in sec 19 aici au repurtat razboinicii masai o stralucita dar inutila victorie, impotriva unor trupe engleze). La intrare achitam taxa si pedalam spre stanca pescarilor, un turn de piatra unde se poate si catara. Acolo oprim pt orientare si alegem un circuit de 22 de km, care ne va duce prin tot parcul, urmand sa lasam pentru la sfarsit cheile. Pedalam pe un drum de pamant, pe un peisaj deluros, varstat de copaci si tusifuri izolate. Din loc in loc animale salbatice, antilope, zebre.

Drumul urca usor, serpuind printre copaci si se transforma intr-o vale micuta. Pe aici trebuia sa gasim pesterile de obsidian. Pedalam in draci, dar pesteri ioc. Ajungem asudati si enervati pe un platou imens, unde dam de drumul principal, fara sa gasim pesterile lui peste prajit. No stress, ii dam inainte pe drum, urcand in continuare din greu. In sfarsit ajungem pe culmea dealului-platou, cu o panorama uimitoare, un fel de podis este sub noi, varstat de trambe de aburi, de la complexul de turbine care produceau curent din energie geotermala, asigurand aproape un sfert din energia necesara Keniyei.

De acolo drumul coboara in tromba si la fel facem si noi, prin norii de praf, ca sa ne oprim direct in ditamai santierul la o autostrada care traversa praful. Traversam cu greu santierul, injurand la greu prin norii de praf starniti de utilaje, ca s ajungem la drumul pe care il parasisem dupa intrarea in parc. Urmeaza vizitarea Gorge-ului, prapastia uscata care era locul cel msi spectaculos din parc.

Lasam biclele la intrare si intram in cheile foarte inguste si adanci. Peisajul este spectaculos, can arid, cu cu un fir de apa. Pozele vorbesc mai bine decat as putea sa o fac eu.

Strabatem cheile in lung si lat si ne intoarcem cu greu la suprafata unde savuram cate 2 sucuri gen Brifcor reci, pe care le gasim la postul de paza a prapastiilor, evident la un cost infim.
Apoi inapoi pe bicicleta si prin cheile principale (unele foarte lari, cu diferente de sute de metri dintre peretii destul de scunzi), unele cu o pajiste pe care colcaie animale salbatice. Starnim un card de girafe, care pornesc sa galopeze frenetic si gratios. Ileana si Adi se decid sa caute din nou pesterile de obsidian, asa ca ne despartim drumurile. Trecem cu grija pe langa o ditamai ciurda de bivoli salbatici, urmariti atent de 2 tauri imensi. E plin de animale pana la iesirea pe poarta parcului si noi suntem la cativa metri de ele!

Dupa o pana reparata la marginea drumului cu dexteritate de mesteri negri, incheiam seara cu bere kenyana pe terasa campingului.

Si a venit si ultima zi, zi nesfarsit de lunga. Calatorim inapoi spre Nairobi (matatu, din 2 bucati), ne recuperam toate bagajele de la Kenya Lodge, si spre seara ne indreptam spre aeroport cu o masina a lodge-ului. Formalitatile de imbarcare si bye bye Kenya.

Ajungem acasa via Londra dupa 3 saptamani pline! Vom reveni in Kenya, nu stiu cand, dar vom reveni. Mai sunt atat de multe de vazut.

PS voi reveni cu o detaliere a costurilor