Matatu ne aduce in pas alert la Nairobi, dar de data asta nu avem o masina doar pentru noi, ci mergem cu transportul in comun. Nairobi ne intampina cu aceasi furnicar uman, ceva greu de inchipuit in Europa cea mult prea civilizata. Microbuzul se strecoara printr-o hoarda de masini si pietoni, care amusina pe strazi intr-o miscare browniana care nu respecta nici o regula si ne lasa destul de aproape de hotelul nostru sordid.
Ajungem la o ora decenta si imediat pornim negocierile pentru safari. In afara de varianta pregatita din Romania, mai adunasem numere de telefon si optiuni de pe munte. Intr-un final am ramas tot la optiunea intiala, care ne oferea pentru aproximativ 500 $ 5 zile de safari, 3 zile Masai Mara, 1 zi Bogoria si 1 zi Nakuru. Plecarea a doua zi dimineata.
A doua zi am suferit o mica deziluzie, noi crezand ca am negociat sa fim singuri in masina. In Africa totul trebuie negociat si prevazut, pentru ca altfel risti sa nu ai parte de el. Pana la urma n-a fost asa rau, au mai venit 4 persoane, dar care n-au ramas decat in prima parte, pelcand ca in 10 negri mititei, unul cate unul :p
Drumul a fost destul de lung si a inclus si 3 ore chinuitoare pe drum de macadam foarte prost, atat de prost incat mai mult de jumatate a trebuit sa-l facem pe langa drum, pe adevarate poteci pazite de masai si blocate din loc in loc cu pietre de catre masai. Din fericire Eric, soferul nostru, pare sa-i cunosca pe toti si trecem fara probleme. Ne dam si seama ca am nimerit si noi primul sofer normal, restul find cam dusi cu pluta, maniaci ai vitezei.
Ajungem destul de tarziu in rezervatie, ne lasam rapid lucrurile in corturile de campanie si fuga-fuguta sa nu pierdem ziua 1 in Masai Mara. Am intrat cam la limita, aveam cam 2 ore pana sa se inchida portile (noapte nu e voie din motive evidente). Imediat ce am intrat, de la primii metri am dat peste animale salbatice, antilope, zebrem girafe, bivoli, vulturi, marabu, care nu se sinchiseau de prezenta umana, ba dimpotriva, antilopele pasteau foarte aproape de gard si corpul de garda. Rezervatiile sunt foarte bine organizate si pazite, iar animalele au invatat sa nu se teama de oameni, ca atare putand sa te apropii de ele foarte mult, in masina. Nu este voie in majoritatea parcurilor sa intri pe jos, doar in masina, iar preturile fac prohibitiva intrarea pe cont prorpiu, fiind mai ieftin cu ghid si masina de safari.
Chiar cand credeam ca ne multumim cu animalele mai sus enumeratem Eric a inceput la un moment dat sa conduca foarte rapid si sa treaca de multe ori pe iarba, scurtcircuitand curbele. Auzise in statie ca au fost vazut lei putin mai incolo si intradevar i-am gasit primii, gratie experientei si flerului soferului nostru. O leoaica care sfasia o antilopa gnu, iar putin mai incolo 2 lei tineri care isi faceau siesta printre ierburi. Ziua am incheiat-o cu un card de girafe care pasteau in sosea si rara avis, cu o hiena.
Cateva cuvinte si despre tabara in care am stat 2 nopti. Cam Rhino era situata foarte pitoresc intr-o padurice, impreuna cu alte 3-4 tabere de acelasi fel si se compunea din 2 siruri de corturi mari de armata, cu bai faute din caramida si echipate cu paturi, pologuri pentru tantari si cam tot ce contine o camera de hotel mai modesta. Cortul se inchidea etans cu fermoar , lucru absolut necesar din cauza maimutelor. Exista atat baie in cort, cu dus, chuiveta si WC, cat si baie comuna. Masa se lua intr-o cladire lunga la comun, de 2 ori pe zi, dimineata si seara (la pranz aveam pachetel), cu un meniu kenyan mai vegetarian, dar consistent. Luminile se stingeau la 10:30 (curent de la generator) dar cum pe munte ne culcasem pe la 7-8 seara, ne culcam si fara s ane indemne nimeni.
A doua zi dimineata am plecat devreme intrucat aveam mult de mers si muulte de vazut. Am inceput cu alti bivoli, o leoaica superba care isi manca si ea micul dejun, pasi de tot felul, alte antilope. Apoi am avut chef de niste elefanti, asa ca am lasat in urma concurenta si ne-am dus mai pe coclauri. Am vazut o coada de elefant cum dispare intr-un crang si ne-am enervat ca nu am apucat sal vedem ca lumea. Din nou flerul lui Eric si-a spus cuvantul si i-am gasit in alta parte, o turma intreaga si eram singura masina!! Timp de 10 minute am avut timp sa-i pozam si fimam in voie si au fost foarte cooperanti (adica nu ne-au bagat in seama). La final au trecut pe langa noi incolonati ca in Cartea Junglei :)).
Cu ajutorul statiei radio de pe masina aflam ca nu departe de noi a fost vazut un ghepard si iarasi incepe o goana nebuna partial pe drum, partila prin savana, spe o movilita acoperita de 3-4 copaci, langa un parau firav, loc de siesta pentru domnul ghepard. Am petrecut aproape jumatate de ora admirandu-l, si ne-a ingaduit si sa-l filmam/pozam cum se adapa si face cativa pasi.
Ne indreptam apoi spre raul Mara, scotand in drum si pe un sofer mai ghinionist/nepriceput, care ramasese in noroi, ocazia cu care am avut voie si sa coboram din masina.
Pana la rau am dat de grosul marii migratii, o aglomeratie greu de descris de animale, majoritatea antilope. Se spune ca sunt peste 2 milioane de animale care migreaza anual din Serengeti in Kenya
Pranzul l-am luat la granita intre Kenya si Tanzania, o simpla borna de piatra la o mica intersectie, avand nu departe de noi turmele marii migratii. Urma punctul culminant, raul Mara cu ai sai crocodili si hipopotami. Imediat ce am ajuns acolo am fost dati pe mana unui ranger, care purta un AK 47 fata de pusca de vanatoare obsinuita a celorlalti rangeri. Toti cei care erau de garda la rau aveau arme de razboi, mult mai de folos in fata unui animal ca hipopotamul, anumalul cu cel mai mare numar de victime umane in Africa.
Imediat ce am pasit pe malul raului am zarit in mijloc si pe cealalata parte un card mare de hipopotami, care dormeau in albai raului si pe malul celalalt. Putin mai departe zaceau la soare 2 crocodili mari. Hipopotamii isi tineau langa ei puii, din cauza ca sunt vanati de crocodili. Pe malul nostru era ok de umblat, cu escorta, din cazua ca rangerii tineau animalele pe celalalt mal. Ne-am plimbat jumtata de ora pe mal punand un milion de intrebari si facnd o multiume de poze.
De acolo am luat-o inapoi spre tabara, facand escale la o turma mare de elefanti si alte animale pe care le-am intalnit in drum. Am ajuns inapoi in tabara dupa 8 ore de safarit, numai bine sa descoperim ca maimultele pradasera cortul lui Adi si Ileana, care nu fusese inchis etans, mancand biscutiii si paradind cutiile cu suc. O lectie buna sa nu mai lasam nimic neasigurat.
A doua zi am mers iar intr-un scurt safari si apoi cap-compas nord, spre Bogoria. Urma sa innoptam in Nakuru, la hotel, iar in zilele urmatoare sa vedem flamingo si rinoceri.
Drumul a fost din nou compus din 3 ore de hudurcaieli pe hartoape pana la asfalt si apoi din inca 3 ore pe asfalt. Seara am ajuns la Nakuru, o localitate destul de mizera, situata langa lacul si rezervatia cu acelasi nume.
Va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu