Prin Slovenia si Croatia

Odata coborati de pe munte, dusati si cu un carnat slovenesc la bord, ne-am suit in masina si am luat-o spre lacul Bled, aflat in sudul parcului national Triglav, unde urma sa campam. Tinta era lacul Bled, cascada Savica si un pic de catarat prin zona.

Seara a trecut repede vizitand imprejurimile, iar noaptea am tras pe un drum de tara, unde am ridicat cortul. Dimineata ne-a intampinat cu vreme schimbatoare, dar deja nu ne mai pasa. :)

Slovenia seamana destul de mult cu Elvetia si Austria, sate liniste si curate, orasele cochete si peste tot curatenie si ordine.

Dimineata am strans tabara si am luat-o spre primul obiectiv al zilei, superba cascada Savica. Ca sa ajungi la cascada, se lasa masina in parcare si se urca pe un drum foarte bine amenajat pana la cascada. Pozele vorbesc de la sine despre frumusetea locului. Enjoy :)

Dupa cum se vede, peisajul ii inspira pe unii :p

Dupa deliciul vizual era timpul de nitica miscare sportiva, asa ca ne indreptam spre malul lacului unde vazusem ieri o faleza cu multe trasee si cu 2 terase instalate strategic chiar langa. Traseele sunt frumoase, dar cu cotatii care n-au legatura cu cele din Romania, cam cu 2-3 grade mai grele decat cele de pe valea Prahovei. Alex e in forma, ne pune manse si da o tranta de toata frumusetea la ultimul traseu, unul batut prost, cu al doilea spit pus prea sus. A fost un oooooh general de la toti bautarii de cafea si bere de la masute, urmata de o linste adanca cand toti asteptau sa ne sculam de pe jos (eu am facut un picaj de urgenta ca sa-l prind inainte sa percuteze gresia si sa le strice terasa la oameni). Radem, glumim, ii injuram nitel pe idiotii care au batut traseul si inchidem ziua de cocotz.

Urmeaza castelul, orasul si lacul Bled, iar apoi urma sa plecam seara spre Croatia, ca sa ajungem dimineata la Plitvice.

Castelul Bled este situat pe un pinten stancos care domina lacul. Pe lac exista o insula minuscula cu o bisericuta si cativa copaci. Peisajul este foarte frumos, dar din pacate timpul nostru este limitat, asa ca ne suim pe pinten, admiram jumate de ora peisajul, cateva poze si la drum.

Dupa cateva mici cumparaturi, si o masa in oras ne asternem la drum spre Croatia. Masina ne da aceleasi emotii ca si pana acum, asa ca pe autostrada suntem rame, dar ne miscam cu un 90 km/h constant. La intrarea in Croatia avem surpriza sa ne traga vamesii croati pe dreapta. Ne-au tinut aproape jumate de ora, problema fiind ca nu mai vazusera carti de identitate romanesti si le-a luat ceva timp sa le descrifreze, mai exact pana cand l-au chemat pe sofer, adica pe Adi, in ghereta lor. Tentativa lor de a se uita prin bagaje a fost inabusita rapid de mirosul greu din spatele masinii (o combinatie fructoasa de ghete umede, sosete folosite “de munte”, papa care statea de 4-5 zile in are liber, tricouri fezandate, etc. Au inchis dupa nici 2 secunde portierele din spate fara comentarii :p.

Am intrat in Croatia si a inceput aventura. Mai intai am reusit cu greu sa evitam vreo 2 caprioare sinucigase, un iepure depresiv si o vulpe tupeista. Nu avem poze, pt ca eu cel putin am reusit prea tarziu sa-mi dezlipesc moaca de tetiera de la scaunul din fata, pe motiv de frana brusca.

Dupa ce am reusit sa evitam vanatul croat, si am gresit de vreo 2 ori drumul, am ajuns la autostrada, care a reusit ea cu succes sa ne evite. Am trecut de cateva ori pe sub si peste ea, dar n-am reusit decat dupa ce ne-am intors din drum sa urcam pe autostrada. Motivul este ca neavand taxa de drum, pe autostrada se plateste taxa la intrare, iar intarile sunt putine. Ne-a luat aproape 2 ore sa gasim si sa accesam o intrare, timp in care am trecut de 4-5 ori pe sub autostrada si o data peste. Harta nu era buna de nimic, si de GPS n-am crezut ca avem nevoie.

Aceasi problema cu iesirile de pe autostrada, care nu corespundeau cu cele de pe harta. Pana la urma am iesit cu chiu cu vai si mai avem cam 60-70 km pana la Plitvice, urmand sa campam aproape de lacuri. Aici eu m-am culcat si i-am lasat pe Adi si Ileana sa se lupte cu harta inexacta. M-am trezit peste vreo ora cand masina a atins cu un harsait rau prevestitor cu fundul drumul. Ma scol si ma uit pe geam si nu-mi vine sa-mi cred ochilor. Era pe un drum de pamant de genul cu sleauri, pe care circula care cu boi, lat un pic mai mult decat masina si imprejmuit de tufisiuri inalte. Ce se intamplase? Adi si Ileana au gasit un drum care mergea spre Plitvice, dar care in realitate ramanea fara asphalt la vreo 30-40 de km de tinta. Asa ca a trebuit sa intoarcem la un drum mai pt masini. Am campat la primul loc mai acatarii, urmand sa ne descurcam de dimineata.

Dimineata ne-au trezit zgomot de camioane grele pe la 7-8 dimineata, asa ca am sters-o cat mai repede. Pe drum a trebuit sa facem si o pana, dar pana la urma am ajuns la lacuri.

Aici cuvintele sunt chiar de prisos, o sa las pozele sa vorbeasca de la sine.

Un colt de paradis, unul din cele mai frumoase locuri de pe pamant. Neaparat trebuie vazut!!!

Eram si noi pe acolo, sa stiti :)

Mai erau si alte forme de relief interesante acolo

De aici ne-am mutat intr-o parte mai comerciala a lacurilor.

Exista si o parte mai retrasa, mai putin vizitata de bizonus turisticus

De aici ne-am urcat iar in masina si cap compas spre tara, cu o scurta escala in Zagreb, unde am ajuns dupa 2 ore de drum. Zagreb este un oras dragut, dar nu cine stie ce. Eu mai fusesem acum vreo 5 ani cu cu munca.

De la Zagreb am plecat spre tara, si am avut fericirea sa prind tura de condus de noapte.

Ungaria se strabate foarte repede, gratie sistemului de autostrazi bine pus la punct.

Am mai avut o pana chiar la intrarea in Romania, una care ne-a obligat sa schimbam si pneul, din pacate.

Am ajuns acasa marti seara, murdari, obositi dar multumiti de tura si parcurs, cu toate problemele avute. Pacat ca n-am avut mai mult timp de balaurit prin Alpii Iulieni, munti care bat de departe Carpatii nostri.

Pe data viitoare :)