Nu a fost un maraton scump, taxa a fost 35 Euro, biletul de avion la Blue Air 300 lei (luat din octombrie 2013), iar acolo am cheltuit sub 200 de Euro pe cazare, mancare si transport.
Am avut norocul de o iarna blanda, asa ca am alergat mai mult decat in alte ierni, dar fara sa exagerez :)
Practic nu am avut long run-uri, in afara de 30k de la Maratonul Zapezii, lucru care m-a costat la final. Cum m-a costat si faptul ca posta romana mi-a pierdut pachetul de la SportsShues, cu noii adidasi de alergare pentru asfalt, asa ca am fost nevoit sa alerg cu vechii Supernova Sequence, care au deja 4 maratoane pe asfalt si multe antrenamente si half-uri. Ghinion de nesansa.
Cazarea trebuia sa fie intr-un apartament impreuna cu Daniel Osmanovici, sotia si prietena lor Eleni, dar pana la urma ne-am separat si am stat intr-o camera dintr-un apartament de inchiriat, prin Airbnb. Ieftin si foarte ok, plus ca jos era un restaurant mic de cartier, cu mancare foarte buna si ieftina.
Am plecat spre Roma vineri dupa-masa, intr-un avion plin de maratonisti, unde se vorbea doar de pace-uri, kilometri, hidratare, antrenamente, echipamente, etc. am ajuns usor in oras, dar am balaurit ceva prin cartier pana am identificat unde se gaseste apartamentul cu pricina.
A doua zi am stat la o coada imensa, 300-400 m pentru ridicarea kitului de start. Desi era foarta multa lumea, organizarea excelenta facea ca lucrurile sa mearga foarte rapid. Dupa ce mi-am luat tricoul si rucsacul de la New Ballance m-am dus sa pierd nitel vremea prin Expo, unul destul de bogat si foarte animat. Imi pare rau ca nu am apucat sa fac testul la standul Asics, sa vad cat de prost alerg :D
Restul zilei l-am ocupat cu carbo loading (paste, pizza, lasagna, etc) si cu plimbarea prin oras. Am ajuns acasa destul de tarziu, cu picioarele cam varza. Din pacate nu am dormit bine, eternele probleme l-a stomac mi-au trimis la cateva vizite inopinate la toaleta. Totusi dimineata ma simteam in forma, gata de alergare. Un mic dejun destul de frugal si plecam sa-i culegem pe Danut si Crenguta. Impreuna luam metroul spre Coloseum, locul de start. Aveam gratuit toata ziua la transportul in comun in oras, Roma spre deosebire de Bucuresti, considera maratonul ca o sarbatoare a intregului oras. Metroul era plin de alergatori :)
Ajungem la Coloseum si gasim o mare de oameni. Totusi, predarea bagajelor (erau acceptati doar rucsacii NB) decurge foarte repede, intrucat existau zeci de camioane (popular TIR-uri), fiecare cu 2 serii de numere, asa ca nu era nici o problema. Dupa ce ne-am echipat am iesit din zona de concurs pentru poza de grup cu romanii la Arcul lui Constantin.
Aici fac jonctiune cu Oana Badea (si il abandonez rapid pe Daniel :p), si ma tin dupa ea ca un caine ciobanesc, decis sa nu ma despart de ea pana la finish (Gabi era departe, in zona semizeilor alergarii :D). Din nefericire oficialii de traseu ne despart rapid si ma imping in zona D, ea avand zona C. Cand ne-am inscris, in iunie 2013, timpul meu cel mai bun era de 4:47, iar acum alerg in jur de 4 ore. Deci avem ditamai gardul si 3-4000 de alergatori intre noi. Dar din fericire Oana are experienta marilor maratoane, asa ca imi face semn sa stau langa gard, iar dupa ce ne indepartam cateva zeci de metri de check point pur si simplu muta din loc o portiune de gard, iar eu ma strecur (cred ca eram rosu la fata) si ajung in zona C. Pana am intrat in multime si mult timp dupa am stat cu mainile peste numar, sa nu se vada numarul cu 5 cifre. :D
Zona de start era impartita in 4, A pt top athleets, B Elites, C, pana in 4 ore si D restul, . La start au fost peste 19.000 de alergatori, o priveliste fantastica sa vezi fluviul de oameni gata de start pe via de Fori Imperiali, cu Coloseumul in spate. Vremea era inchisa, ba chiar a inceput sa ploua destul de tare. Nu conteaza prea mult, pentru ca anuntarea startului in cateva minute face ca sute de bluze si pelerine sa inceapa sa zboare spre margine, unele aterizand in capul nostru. Cu 2 minute inainte de start atmosfera deja electrizanta (uitasem de mult de lipsa de somn, de stomacul indaratnic, si alte amanunte nesemnificative) ia foc si zeci de mii de oameni izbucnesc in urale la aparitia brusca a soarelui, care soseste la timp sa admire startul masiv. Zeci de mi de spectatori, fanfare, cateba elicoptere si zeci de fotografi ne privesc cum plecam in cei 42,195 km. Toata lumea este vesela, desi in primele sute de metri nu se poate alerga in multumea compacta. Baloanele cu pacegrupul nostru (4 ore)sunt mult in fata si este imposibil sa ne apropiam de ele. Alergarea incepe sa devina mai rapida si prindem viteza. Oana incepe sa depaseasca si deja am primele probleme de trafic.
Lume ca la concert pe margine, multe fanfare, atmosfera de sarbatoare. Cred ca oricine se simte cu adevarat maratonist indiferent de viteza cu care alearga.
Oana tine un pace foarte bun, 5:20 si alearga cu constanta unui metronom. Face o treaba buna tinandu-ma in frau, pentru ca am mereu tendinta de a accelera involuntar cand aud incurajari. Deci sa tinem caii in frau, pentru ca o sa am nevoie de energia aceea mai tarziu.
Pe la km 6 spre surprinderea mea, imi aud numele strigat si vad credincioasa noastra echipa foto, Crenguta si Eleni, care nu au mai luat startul in cursa populara si au alergat intre diverse puncte ale traseului, ca sa ne incurajeze si sa ne faca poze.
Oana merge mai repede decat pace-ul de 4 ore, asa ca prindem rapid primul pacegrup de 4 ore si apoi cel dea-l doilea si il lasam in urma. A avut mare dreptate sa procedeze asa, intrucat ne lipseau alergarile lungi la amandoi si in ultimii 10 km nu am fost in stare sa mentine acelasi pace.
Traseul serpuieste prin zonele de periferie, apoi intoarcem, traversam Tibrul inca o data, si continuam in drepta lui, spre centru pana la castelul San Angelo. Pace-ul de 5:20 se pastreaza, dar pe la km 15 incep sa ma doara talpile, incaltarile mele vechi ma protejeaza insuficient de asfalt si piatra cubica.
Dupa Sant Angelo intram pe bulevardul care duce la piata San Pietro, loc incarcat de spiritualitate si istorie. O multime de oameni si o fanfara ne intampina, ca si un nou ropot de ploaie, care tine cam 15-20 minute. Trecem de jumatatea traseului in 1:55 h, un timp bun, cu o rezerva de 10 minute, dar greu abia incepea.
Pe la km 28 intoarcem din nou spre centru si incepe o urcare sustinuta, cea mai lunga din multe, cam 1,5-2 km. Spre surprinderea mea Oana imi spune ca nu mai poate. Nu o cred, Oana e inepuizabila. probabil a dat un cap de zid (celebrul moment de cumpana in alergarea unui maraton, atunci cand corpul termina bateriile). Si eu simteam aproprierea iminenta, dar inca ma simteam bine. De data asta am ales sa iau gelurile la km 15, 25 si 35, toate Isostar, iar pt 35 aveam in rezerva un gel mare cu cafeina.
Pe margine incep sa apara punctele medicale unde paramedicii dadeau de zor cu kelen pe gambe si muschi refrectati.
La punctul de alimentare de dupa km 35 Oana opreste de tot (de obicei trecea ca fulgerul, infasca ceva din zbor si mereu trebuia sa sprintez apoi dupa ea), bea pe indelete si se indeparteaza la pas mancand pe rand din toate fructele si biscuitii din mana. Am lasat-o sa pape tot in liniste si imediat ce a inghitit i-am zis hai sa alergam si a decolat in stilul caracteristic.
Dupa un km au inceput problemele mele. Nu am lovit zidul, in schimb aveam niste crampe cumplite deasupra genunchilor, iar alergarea a devenit dureroasa. Am continuat sa alerg cu o grimasa si icnete de fata mare in noaptea nuntii, iar dupa 2 km m-au mai lasat. Dupa piata Navona am mers vreo 2 km pe o strada mai ingusta si mi-a fost foarte greu sa am tin dupa Oana, care se strecura mult mai usor. Am pierdut-o odata la 50m cand in culoar s-a inchis in fata mea si am fost blocat de un grup masiv. Am reusit sa ma eliberez, dar sprintul de 300-400 m m-a stors. Oana a fost uimita ca am aparut iar in coasta ei, dar din pacate pentru mine a accelerat pe ultimul km, fara ca de data asta sa ma pot tine de ea. A terminat cam la 20 sec in fata mea :).
Ultimii 6-7 km traverseaza centru, iar o multime imensa incurajeaza alergatorii cum nu ai sa vezi la noi. Este incredibil cata energie iti dau mii de oameni care striga, urla si iti intind palmele sa bati cuba cu ei. Indiferent cat de obosit esti, tot mai gasesti un strop de energie.
Finishul este grandios, Coloseumul in fata, garda pretoriana iti da onorul, si traversez (pentru prima data pentru mine) linia de finish cu bratele in sus, urland ceva neinteligibil la cer. Timpul este de 3:57:57 si mi-am indeplinit visul de a alerga sub 4 ore. Uraaaaa ;).
Dupa finish primim medalia si suntem inveliti in paturi termice. De asemenea primi o traista cu bunatati, din care nu pot sa consum nimic. As vrea sa-l astept pe Danut la finish, dar organizatorii si presiunea celorlalti concurenti ma impinge departe. Am ceva timp asa ca ma duc la masaj. Am avut noroc sa gasesc o coada mai mica si exact cu 2 minute inainte sa gasesc un loc liber imi este rau, noroc ca ma intind la timp pe masa de masaj. Am dat tot ce puteam, sunt cam epuizat si muschii tzipa. 2 tipi imi maseaza picioarele, si ma scol de pe masa alt om. E prima data cand nu am dureri dupa, nici a doua zi. Urc scari si pot iaras sa alerg - incredibil!
Ma intalnesc cu Danut la camionul cu bagaje, a terminat si el in timpul pe care si l-a propus 4:15. Cu totii aratam ca niste calugari cu paturile argintii pe noi :D
Facem jonctiunea cu fetele si cu restul romanilor la Arcul lui Constantin, unde constatam ca multi dintre noi alergasem in cel mai bun timp personal, prilej de alte poze si felicitari.
La final, as dori sa le multumesc lui Gabriel Solomon si Oanei Badea, care au organizat si initiat marea gasca de romani. II raman dator Oanei care mi-a fost pacer personal, cel mai bun pacer posibil, si m-a ajutat sa-mi dobor recordul personal cu aproape 10 minute.
M-am simtit foarte bine la Maratona din Roma, organizare excelenta, traseu frumos, ambianta extraordinara
Grazie mille amici
felicitari pentru articol, imi place ca inca gasesc articole de la roma si asftel imi tot aduc aminte de lupta ce am dus-o :)
RăspundețiȘtergereps : se pare ca a fost de ajutor imodiumul :)
Daaa, raman dator, ai fost ingerul meu. de acum port la mine, sa nu mai am surprize :)
RăspundețiȘtergeremultumesc mult