Daca tot nu pot sa merg sau sa catar din cauza unghiei buclucase m-am gandit sa ma dau macar cu bicla, asa ca am pus la cale cu Malina o tura cu bicla in Piatra Craiului. Pana la urma am ramas doar noi doi, asa ca am decis sa mergem chiar si asa la o tura mai scurta decat cea initiala d e 2 zile in jurul Pietrii Craiului.
Pana la urma ne decidem sa urcam prin Prapastii pana La Table si de acolo se urcam la unul din satele paralele cu cresta.
Plecare o stabilim la 6, dar evident ca nu resuim sa plecam din diverse motive, care tin mai ales de somn si ergonomia masinii, un Fiat Punto, in care am bagat 2 bicle cu rotile scoase.
Pe drum mi-e cam somn, dupa doar 2 ore jumate de somn, dar ajungem pe la 10 si ceva la Gura Raului, la intrarea in prapastii dinspre Zarnesti. Dupa ce ne chinuim un pic sa montam biclele pe la 11 o luam in sus prin prapastii.
Mergem destul de incet, cu opriri la traseele de catarat pe care Malina nu le stia. Drumul nu e foarte abrupt, dar bolovanii maricei il fac dificil de parcurs. Nici nu suntem foarte in forma, dar merge :)
Am si impins nitel pe serpentine, dar nu-i bai. Dupa vreo 3 ore suntem la table, unde masa si odihna. Dupa ce am papat ne-am intins juma de ora pe pajiste la soare si a fost tare bine :). Deja hotarasem sa nu mergem pana la Dambovicioara, ci sa urcam la Pestera, si de acolo via Magura spre Gura Raului.
Urcarea e usoara si scurta, apoi urmeaza o coborare lunga si destul de abrupta pe un drum de car destul de rupt. Unele portiuni sunt de mare viteza, pe iarba marunta si foarte neteda, altele cu bolovani foarte mari si maluri de pamant rupte, solicita franele la maxim.
Iesim la lumina la Pestera, cu un peisaj superb si facem stanga spre Magura pe un drum de tara. Drumul e mai mult in coborare si stam cuminti, intrucat uitasem castile acasa (cel putin eu), fara sa-i dam tare, desi pe mine ma cam mamanca in fund. Totusi o las pe Malina in fata mea si stau cuminte.
Cand mai aveam un pic pana la Magura, pe o coborare lejera simt cum deodata roata din spate se blocheaza de tot. Frana brutala si ma opresc. Deraileorul (sau cum i-a zice) e indoit si bagat in spite, care din fericire au rezistat. Incerc sa-l repar cat ma pricep, dar pare sa fie peste puterile mele. Reusesc macar sa deblochez roata ca sa pot sa ajung pe bicicleta pana la Gura Raului. Din fericire mai e foarte putin de urcat si apoi e doar o coborare pana in Zarnesti.
Pe drumul de la Magura la Gura Raului imi potolesc frustrarile cu o coborare cu franat la minim, doar cat sa ma tina pe drum si de data asta o abandonez pe Malina. Drumul e destul de bun si chiar si fara dat la pedale scot peste 40 km/h fara probleme.
Din pacate cei cativa km trec foarte repede si ajungem la Gura Raului . Pe bicla am facut cam 21-22 de km, deci mai mult o plimbare geriatrica. Eu ajung acasa iar tzoacla ajunge in portbagajul Malinei, pentru a fi dusa la doftoticit!
Ne vom intoarce in zona, pt ca sunt multe de facut, iar meleagurile frumoase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu