MTB prin m-tii Cindrel si pe Transfagaresean 3-4 iulie 2010

Ileana, duhul din lampa marocana, m-a corupt la alta tura cu bicla. Initial trebuia sa plec altundeva, dar diverse probleme cu munca m-au facut sa renunt la o tura pedestra. Din fericire probleme au putut fi rezolvate la timp, asa ca m-am alaturat unei echipe foarte simpatice pentru o tura prin m-tii Cindrel. Ce m-a atras la traseu a fost faptul ca urma sa cobor o mare parte din traseul in urcare de la Carpathian Adventure 2009, o coborare de vreo 50 si ceva de km cu diferenta de nivel mare.

Planul a fost urmatorul: plecat sambata dimineata devreme, mers cu duba si o masina mica la Cisnadioara, campat acolo si mers cu o masina la Paltinis. De acolo coboram in valea Sadului, urmand sa ajungem si pe la barajul mare de la Gatul Berbecului si apoi sa coboram pana la Sadu, iar de acolo sa urcam la Cisnadioara. Cam 80 de km in total. Duminica urma sa hotaram pe parcurs.

Zis si facut, ne strangem sambata dimineata 9 insi, bagam 7 bicle in duba lui Catalin (mare boier :D), restul 2 pe Loganul Mariei si da-i bataie. Cap compas spre camping Ananas, de la Cisnadioara, tinut de un sas simpatic. Lasam Loganul acolo si ne inghesuim 9 oameni si 9 bicle in duba. Pe drum, asa cum complotasem pe mail cu Adrian (ups :p), ne despartim pt ca o parte tineam mortis sa urcam Paltinisul pe bicla, asa ca cum dam de forestierul de la inceputul urcarii il rugam pe Catalin sa opreasca si o luam 5 insi (eu, Malina, Adrian, Geo si Ileana) la deal. Restul (Catalin, Tibi, Maria si Stefan) au urcat cu duba pana in statiune.

La inceput dam de o groaza de gratare si aroma aferenta ne cam rapune. Spre mirarea mea nu-s ultimul, desi probabil din gasca ma dau cel mai putin cu trotineta montana, Geo se incalzeste mai greu. Imediat ce panta devine mai abrupta Geo merge din ce in ce mai bine, asa ca nu-s probleme. Adrian urca cel mai bine, dar asta nu e o surpriza. Eu stau in fundul Malinei, care urca cam in ritmul meu asa ma simt confortabil :).

Vremea e buna, nici prea cald, dar nici prea noros, asa ca avem spor. Dupa 3 ore si 19 km ajungem in Paltinis, unde pt ca era deja tarziu (ora 17) decidem sa nu oprim la bere si sa iesim cat mai repede in creasta, mai ales ca se auzeau niste tunete in departare. Pana in creasta au fost 22 de km in urcare, toti pe forestier.

La vale o trimitem pe Ileana care duh lent la coborare si noi mai zabovim un pic. Primul pleaca Adi care coboara mult mai repede decat restul. Fetele pleaca in tromba, eu incerc sa ma tin dupa ele, dar suspensia ma obliga sa franez mai des. Numai bine, pt ca dau rapid de Malinuta care testase calitatea pavajului si Geo care statea si se uita daca se mai ridica. Un mic buff, dar din fericire Malina nu are nimic, doar ghidonul era indoit la un unghi nefiresc, din fericire din sistemul de prindere. Nu aveam la noi imbusul protrivit, dar din fericire Geo are o idee buna si reusim sa aducem ghidonul in pozitia initiala.

O luam iar la vale si dam si de Ileana care cobora catinel-catinel :). Ajungem jos unde petrecem ceva timp asteptand ca duhul sa iasa din lampa si Ileana sa ajunga voioasa.

De acolo in cativa km suntem la baraj unde incepe iar o coborare mai abrupta. Ne oprim din loc in loc sa o asteptam pe Ileana. La o astfel de oprire stam un pic sa treaca duhul, apoi o luam si noi din loc. Dupa cateva sute de metrii simt dintr-o data ca merg pe janta si franez. Pana si din acea urata, intrucat camera a ramas fara aer in cativa metrii. Din fericire geo era in spatele meu asa ca nu am fost nevoit decat sa imping bicla vreo cateva minute pana sa-l vad pe Adi care trimisese fetele la vale si venea sa ma depaneze. Camera iese usor si o bagam in parau sa vadem ce gaura gasim. Am zis gaura? Erau mai multe si vizibile cu ochiul liber. Adia avea o camera de rezerva asa ca o monteaza rapid si ii dam la vale. De data asta i-o dam mult mai repede pt ca aveam fetel in fata noastra si am mers cat am putut de repede. iesim de pe portiunea accidentata in cateva minute si dam de drum bun asa incat putem sa coboram mult mai rapid.

Din pacate a mai fost nevoie de o tura de depanare, intrucat roata spate, aceasi care suferise mai devrem pierde vizibil aer. De data asta am folosit spray-ul cu latex lichid de la Motul si ne grabim la vale pt ca e clar ca problema e mai serioasa si nu scapasem decat temporar. Dam iar de gropi si de un bou cu Skoda, care nu se lasa depasit, dar il rezolvam noi. Dam si de fete, la vreo 2 km aininte de Sadu unde oprim sa luam papa. Cand am iesit din magazim pneul atarna moale, camera se golise de tot. Din fericire Catalin si-a facut pomana si a venit sa ne ia din Sadu, intrucat bicla mea era ca moarta.

Seara se incheie la corturi cu tort si sampania pt ca duhul implinea 16 anisori :))). Din fericire un suflet caritabil si-a facut mila si mi-a oferit un loc in cort, mai ales ca a plouat toata noaptea.

A doua zi era in plan niste Fantanele, dar dupa toata aparaia de peste noapte am lasat-o pe alta data si hotaram sa bagam un Transfagarasan. Dimineata Catalin se uita la toate biclele si imi spune amabil ca nu prea mai am frane si suspensii si ca ar fi stupid sa cobor Transfagaraseanul. Ma resemnez sa fiu sofer, cu promisiunea ca voi primi o bicla sa fac coborarea spre lac.

Ne urnim cam greu si ajungem la locul de lansare cam din dreptul cascadei de unde pleaca toate 4 fetele si Adrian. Noi restul traversam tunelul si Catalin, Stefan si Tibi isi dau drumul la vale. Eu dupa ei cu Loganul Mariei. Ii las sa mearga pana la intersectia spre Cumpana si acolo il lasam pe Stefan cu bicla lui si racheta lui Catalin, iar restul ne intoarcem. Tibi mi-a dat Rockriderul lui (saruuu manaaaaaanaaaa) si ii dam bataie spre tunel, unde parcasem duba. Numai bine ce ajungem ca vine si restul echipajului, care urcasera foarte bine. Ii facem vant Ilenei la vale si plecam si noi. Eu ca de obicei inchid plutonul, pt ca evident nu eram gata cand au ajuns restul (la 2 min dupa noi). Im ia cateva viraje ca sa ma obisnuiesc cu bicla dar apoi ii dau bataie si masinile incep sa treaca prin drepata mea. Tocmai cand prinsesem viteza dau de ditamai carnatul de masini pe care le dapasesc strigand: partieeeeeeeeee :)))). Din pacate ambuteiajul obisnuit de la cascada dinainte de fundul vaii imi taie elanul, dar trec repede de ultimele 2 masini  dupa urmatoare curba, asa ca soseaua e numai a mea si masinile au ramas in spatele meu. Dau si de restul fetelor coborand ca oamenii normali :). Mult prea repede vine si intersectia si finalul turei.

Au fost 71 de km sambata, 23 in urcare si restul in coborare, iar duminica doar am coborat, cam 26 de km de la tunel pana la bifurcatia dinainte de lac. O tura frumoasa :)
Cateva poze:

Mandea mesterind la Trekul meu cu probleme.

Salata de bicle in Ford Transit. Se serveste cu Maria de langa :))

Gata de lupta fetelor? ;)

fara alte comentarii :p

Un harap si o cadana cu semne de buna purtare :)

Skirtbike :)))

Cuceritorii inutilului :)

Kaniek filma. Zi end.

Pana data viitoare, am incalecat pe o sea si v-am spu povestea mea asa :)